Dl. Practician este psihoterapeut. Mulţi dintre clienţii lui au anxietate generalizată.

Dl. Practician are rezultate bune, însă se întreabă ce ar putea face pentru a-şi ajuta mai mult clienţii. Aşa că decide să îmbunătăţească tratamentul standard. El introduce strategii noi, pe baza literaturii clinice recente şi a experienţei lui profesionale.

După câteva luni de când foloseşte intervenţia îmbunătăţită, constată că pacienţii lui se simt mai bine într-un timp mai scurt. În plus, câţiva dintre clienţii care nu răspundeau la tratamentul vechi, prezintă acum progrese.

Dl. Practician este foarte entuziasmat de rezultate. Însă ştie că nu poate trage concluzii pripite. Îmbunătăţirile ar putea fi explicate de alţi factori.

Poate că pacienţii s-ar fi simţit oricum mai bine. Poate că s-au întâmplat alte lucruri în viaţa lor care ar putea explica evoluţia pozitivă.

Dl. Practician are nevoie de o metodă pentru a verifica dacă intervenţia propusă de el este într-adevăr eficientă pentru ameliorarea simptomelor de anxietate.

Are nevoie de un studiu clinic controlat.

Ce este studiul clinic controlat?

Dl. Practician îşi pune multe întrebări asupra intervenţiei dezvoltate:

• „Este intervenţia mea eficientă pentru reducerea simptomelor de anxietate?”
• „Clienţii mei se simt mai bine datorită intervenţiei, sau alţi factori explică îmbunătăţirea stării lor?”
• „Intervenţia mea este semnificativ mai bună decât tratamentul clasic?”

Un studiu clinic controlat bine gândit îi poate răspunde la toate aceste întrebări.

„Studiul clinic controlat este cea mai bună metodă experimentală de a evalua eficienţa unei intervenţii.”

– Friedman et. al, 2015 – Fundamentals of Clinical Trials, p. 2

 

De ce este nevoie de studii clinice controlate?

Dl. Practician a văzut că pacienţii lui se simt mai bine. De ce nu continuă să administreze intervenţia? De ce nu scrie o carte despre noua lui metodă? De ce are nevoie un studiu clinic controlat?

Dl. Practician ştie că nu se poate baza doar pe observaţiile lui pentru a formula concluzii valide. Îşi aminteşte de multe momente în care a susţinut cu înflăcărare teorii personale care mai apoi s-au dovedit greşite. Nu îşi permite să se înşele de data aceasta. Miza e prea mare.

Este nevoie ca eficienţa intervenţiilor psihologice să fie verificată în mod sistematic, pentru a-i proteja pe cei care apelează la servicii de consiliere şi psihoterapie. Aşa cum tratamentele medicale trec prin procese de validare empirică înainte de a fi utilizate pe scară largă, este necesar ca şi intervenţiile psihologice să treacă prin acelaşi proces.

 

Cum funcţionează studiul clinic controlat?

Un studiu clinic controlat îl poate ajuta pe Dl. Practician să afle dacă intervenţia lui este cea care i-a făcut pe pacienţi să se simtă mai bine. Mai mult decât atât, i-ar putea spune dacă metoda nouă este mai bună decât tratamentul standard.

Cel mai simplu model de studiu clinic controlat compară efectele unei intervenţii asupra unui grup de participanţi, cu un grup de control. Grupul de control poate să nu primească niciun tratament sau poate primi un placebo, sau o altă intervenţie.

Se presupune că grupul de control este identic cu cel de interes, mai puţin în ceea ce priveşte intervenţia.

Fără un grup de control, Dl. Practician nu ar putea şti dacă pacienţii lui se simt mai bine datorită intervenţiei sau datorită altor factori. De exemplu, poate că simptomele de anxietate au trecut de la sine, aşa că pacienţii s-ar fi simţit bine şi fără intervenţia D-lui Practician. Sau poate că aşteptările lor privind rezultatele noii intervenţii, prezentate cu atât de mult entuziasm de terapeut, au creat un efect placebo, care a fost confundat cu efectul intervenţiei.

Având un grup de control identic cu cel care primeşte intervenţia, această problemă a variabilelor confundate dispare. Prin procedura de randomizare, factorii care ar putea contribui la îmbunătăţirea stării pacienţilor, vor fi prezenţi în aceeaşi măsură în ambele grupuri. Astfel, singurul lucru care ar diferenţia cele două grupuri, ar fi primirea intervenţiei.

La finalul studiului, când va compara cele două grupuri, Dl. Practician va putea spune dacă scăderea simptomelor de anxietate se datorează intervenţiei sale, şi nu altor factori.

 

Care sunt limitele?

Chiar dacă Dl. Practician respectă toate recomandările, nu ar putea spune cu certitudine că intervenţia lui este eficientă pentru toate persoanele cu anxietate generalizată.

Aceasta înseamnă că Dl. Practician nu va putea garanta că intervenţia lui va funcţiona pentru un anumit client. Va putea spune că x% dintre persoanele care primesc tratamentul răspund pozitiv, însă nu poate fi sigur dacă clientul se încadrează în acel procent sau nu.

Apoi, un studiu clinic controlat se desfăşoară în alte condiţii decât cele „de pe teren”. Dl. Practician se poate întreba dacă intervenţia lui va funcţiona la fel de bine şi în cabinetele psihoterapeuţilor.

 

Va urma…

Studiul clinic controlat este cea mai bună modalitate pe care o are Dl. Practician pentru a verifica dacă intervenţia lui este eficientă.

Demersul este anevoios, fiind nevoie de multe astfel de studii pentru a avea răspunsuri clare.

Progresul în ştiinţă se face lent. Studiile se confirmă, se infirmă şi se completează unele pe altele. Cercetare cu cercetare, reuşim să înţelegem tot mai bine lumea în care trăim.

Contribuie şi tu la popularizarea ştiinţei, distribuind acest articol!

Notă: Dl. Practician este un personaj fictiv. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare. 🙂