Cum să accesezi mintea compasională cu ajutorul imageriei

Când încerci să cultivi fluxurile compasiunii poţi să arăţi mai multă bunăvoinţă celor din jur şi să îţi arăţi ţie înţelegere, dar ce faci dacă nu există în jurul tău persoane care să manifeste blândeţe şi acceptare faţă de tine? În această situaţie, poate fi util să creezi în mintea ta un însoţitor compasional ideal.

Scopul nu este să înlocuieşti experienţele reale cu imageria. Ci să începi să accesezi o parte a minţii tale care este capabilă de compasiune, până când întâlneşti persoane care îţi pot oferi asta în viaţa ta.

Exerciţiul de mai jos a fost preluat din cartea „The compassionate mind approach to difficult emotions using compasion focused therapy” scrisă de Chris Irons.

 

Cum funcţionează imageria

Mintea noastră are capacitatea de a crea experienţe emoţionale şi răspunsuri specifice, pe baza lucrurilor pe care ni le imaginăm.

De exemplu, imaginează-ţi mâncarea ta preferată – imaginează-ţi cum arată, cum miroase şi ce gust are. Ce observi pe măsură ce eşti atent la aceste lucruri? Probabil că observi aceleaşi reacţii pe care le-ai avea dacă ai avea în faţă felul de mâncare pe care ţi l-ai imaginat – începi să salivezi şi să apară pofta de a mânca acel aliment.

Pentru un alt exemplu, imaginează-ţi că eşti criticat şi atacat verbal de colegi. Cum te simţi? Poate că trist, stresat, anxios sau furios. Acest lucru se întâmplă pentru că mintea ta face legătura între aceste experienţe şi răspunsul de stres al organismului. Şi autocritica funcţionează într-un mod similar. Acesta este motivul pentru care te simţi rău emoţional când eşti aspru cu tine.

Înţelegând legătura dintre imagerie şi răspunsurile minţii şi corpului, o poţi folosi pentru a accesa mintea ta compasională şi pentru a direcţiona blândeţe, acceptare şi înţelegere către propria persoană.

Înainte de a începe exerciţiul, este important să ştii că imageria nu presupune să ai imagini foarte clare în minte. De multe ori, reprezentările sunt vagi, înceţoşate şi schimbătoare. Şi este în regulă. Ce contează este să rămâi cu intenţia de a permite minţii să creeze imaginea unui însoţitor compasional.

 

Exerciţiu de imagerie: crearea însoţitorului compasional ideal

Stai într-o poziţie dreaptă, încrezătoare şi confortabilă şi dă voie umerilor să se deschidă puţin. Permite respiraţiei să încetinească puţin şi dă voie atenţiei să poposească asupra fluxului respiraţiei şi observă inspiraţia şi expiraţia. Rămâi atent la respiraţie timp de câteva momente.

Petrece un pic de timp gândindu-te la calităţile pe care le-ai aprecia la un însoţitorul compasional ideal. Stai câteva clipe pentru a te concentra la asta.

Păstrează în minte ideea că însoţitorul tău compasional este înţelept şi înţelegător. Acesta înţelege natura suferinţei umane, faptul că avem „creiere complicate” care pot fi prinse cu uşurinţă în bucle mentale, şi că emoţii precum furia, ruşinea şi tristeţea pot fi foarte dureroase şi că nu am ales noi să le avem. Însoţitorul compasional înţelege că mare parte din ce se întâmplă în interiorul nostru nu este vina noastră şi că nu am ales noi aceste experienţe. Acesta înţelege dificultăţile pe care le trăieşti în viaţă şi nu te-ar învinovăţi sau critica niciodată pentru acestea. Totuşi, acesta te va ajuta să îţi asumi responsabilitatea pentru lucrurile cu care ai dificultăţi în viaţă, cum ar fi emoţiile dificile, şi cum să le gestionezi într-un mod util. Păstrează acest lucru în minte câteva momente.

Acum, imaginează-ţi că însoţitorul tău compasional este puternic, curajos şi ancorat. Acesta are un sentiment de autoritate şi de încredere interioară – cumva ştii că orice dificultăţi sau distres vei trăi, acesta va rămâne neclintit şi stabil în faţa acestora, împrumutându-şi puterea pentru a te ajuta cu dificultăţile pe care le ai.

Însoţitorul tău compasional ideal are un angajament profund de a-ţi oferi grijă. Acesta este aici pentru a te susţine şi pentru a te ajuta şi vede clar faptul că viaţa poate fi uneori foarte dificilă pentru tine. Acesta nu te critică şi vrea să te ajute să construieşti compasiune pentru tine şi pentru alte persoane.

Observă dacă o imagine vizuală a acestui însoţitor compasional începe să se formeze în mintea ta. Cum ar arăta acesta? Poate ai putea să iei în considerare dacă este bătrân sau tânăr… bărbat sau femeie… scund sau înalt. Aminteşte-ţi, această imagine nu trebuie să fie o persoană pe care o cunoşti; poate fi un amalgam al unor persoane diferite sau o persoană complet inventată, pe care nu ai cunoscut-o niciodată. Poate că imaginea ta nu este a unei fiinţe umane, ci a unui animal sau o parte a naturii. Stai câteva momente pentru a vizualiza imaginea însoţitorului tău compasional, chiar dacă este o imagine neclară.

Acum, dacă ai conturul unei imagini, stai câteva momente şi concentrează-te la expresia facială. Ia în considerare care este tonul vocii, şi cum însoţitorul tău compasional îşi transmite sentimentul lui de compasiune către tine. Dacă imaginea este a unui animal sau a unei părţi din natură, imaginează-ţi cum ar fi ca acestea să aibă o expresie facială şi un ton al vocii. Nu forţa asta – mergi cu ceea ce ţi se pare util. Încearcă să te concentrezi pe acest aspect câteva momente.

Ia în considerare cum însoţitorul tău compasional a devenit compasional – poate că a trăit durere şi suferinţă şi a învăţat cum să se dedice căii compasiunii. Acesta înţelege realitatea că durerea şi suferinţa fac parte din viaţă. Însoţitorul  tău compasional ştie că ne găsim toţi aici, cu creierele noastre complicate. Acesta înţelege că gândurile şi emoţiile noastre pot apărea aleatoriu în interiorul nostru şi că acest lucru nu este vina noastră.

Însoţitorul tău compasional are o dorinţă profundă ca tu să ai compasiune pentru viaţa ta. Acesta nu este critic sau copleşit de ceea ce simţi. Însoţitorul  tău compasional vrea să fie alături de tine. Îţi oferă puterea, grija şi înţelepciunea lui. Are o dorinţă profundă să te sprijine, să te înţeleagă.

Cum se simte, să ştii că însoţitorul tău compasional este dedicat să te sprijine? Dă-ţi voie să primeşti compasiune de la această fiinţă timp de câteva momente, şi observă cum se simte acest lucru în corpul şi în mintea ta.

Când te simţi pregătit, lasă această imagine să se risipească treptat şi revino în momentul prezent, deschizând ochii când e momentul potrivit pentru tine.

 

Un moment de reflecţie

Cum a fost să faci acest exerciţiu? Care a fost experienţa ta? Ce ţi-ai imaginat şi cum a fost să primeşti compasiune de la acest însoţitor?

Dacă ai avut emoţii pozitive, gândeşte-te la cum ai putea accesa aceste experienţe în viaţa ta. De exemplu, ai putea purta un obiect mic cu tine, care să îţi amintească de însoţitorul compasional ideal. Sau poţi pune o imagine ca fundal pentru telefon, care să îţi amintească de acesta.

În cazul în care te-ai simţit trist, anxios sau iritat pe parcursul exerciţiului, ia-ţi câteva momente în care să reflectezi la motivele pentru care au apărut aceste emoţii. Fii blând cu tine – cu siguranţă există motive întemeiate pentru care simţi aceste lucruri.

Orice ai simţit sau ai experimentat pe parcursul exerciţiului, e valid. Cred că e admirabil că ţi-ai dat voie să îl parcurgi şi să descoperi cum ar fi această experienţă pentru tine.

 

M-aş bucura să scrii la secţiunea de comentarii dacă ai încercat acest exerciţiu şi ce idei ai pentru a fi îmbunătăţit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *