Ce trebuie să ştii despre tristeţe

Aminteşte-ţi un moment în care te-ai simţit trist.

A fost o zi înnorată şi te-ai simţit mohorât.

Ai văzut un film care te-a lăsat cu un sentiment de melancolie.

Ai avut un eşec profesional care te-a descurajat.

Ai pierdut o relaţie importantă pentru tine, iar asta te-a mâhnit.

Trăieşti în condiţii dificile şi te simţi mai mereu abătut.

Tristeţea este o emoţie pe care o simţim toţi.

Şi deşi e atât de comună, este una dintre cele mai neînţelese emoţii.

Poate că ai observat următorul fenomen: viaţa îţi oferă nenumărate ocazii să experimentezi tristeţea, iar tu te încăpăţânezi să nu o trăieşti: intri pe reţele de socializare, suni pe cineva, faci cumpărături, consumi alcool. La cel mai mic semn de indispoziţie, faci orice altceva, numai să nu o simţi. Eviţi experienţa ei.

De fiecare dată când refuzi să trăieşti această stare, ratezi şansa de a învăţa ceva despre tine. Tristeţea reprezintă un prilej de a reflecta asupra lucrurilor importante, de a-ţi reordona priorităţile.

Mai mult decât atât, dacă nu îţi dai voie să experimentezi tristeţea, îţi va fi greu să fii alături de persoanele dragi, atunci când suferă.

Tristeţea este o emoţie fundamentală. Este timpul să îi acorzi atenţie. Să înveţi de ce apare, cum se manifestă şi ce să faci cu ea.

 

Cum se manifestă tristeţea

Răspunsul de tristeţe este complex şi îţi antrenează întregul organism. Îţi modifică fiziologia, gândirea şi comportamentele. O exprimi prin expresii faciale, prin postură şi prin tonul vocii.

Expresiile faciale ale tristeţii pot fi evidente sau subtile. Paul Ekman a identificat o serie de indicatori comuni:

  • Colţurile buzelor lăsate în jos;
  • Ţuguierea buzelor;
  • Privirea în jos sau pleoapele de sus căzute;
  • Colţurile interioare ale sprâncenelor ridicate;
  • Plâns sau lacrimi în ochi.

Postura este modificată vizibil atunci când tristeţea este intensă: corpul uşor plecat, umerii lăsaţi în jos, şi, în cazuri extreme, poziţia poate fi ghemuită, fetală.

Vocea suferă câteva modificări, printre care: ton scăzut, volum scăzut şi tempo lent (viteza de rostire a cuvintelor este mică).

Senzaţiile fiziologice tipice care însoţesc tristeţea sunt: presiune în spatele ochilor sau pleoape grele, ochi umezi, apăsare în piept, tonus scăzut, lipsă de energie.

Gândurile se referă la aspectele negative ale pierderii suferite. Uneori, pot apărea amintiri despre alte neajunsuri din trecut. Când evenimentul care a declanşat tristeţea este semnificativ, gândurile pot avea ca temă neajutorarea („Nu mă descurc.”, „Nu sunt în stare.”) sau de lipsa de speranţă („Nu ştiu cum o să-mi revin.”).

Comportamentele care însoţesc tristeţea sunt comportamente de retragere, de izolare.

Fiecare individ are propriile variaţii ale modului în care simte tristeţea. În această secţiune au fost descrise cele mai comune manifestări, dar este important să ştii că acestea diferă de la o persoană la alta.

 

Care este rolul tristeţii

Tristeţea îndeplineşte trei funcţii importante:

  • Le comunică celorlalţi că ai nevoie de sprijin.
  • Te motivează să stai singur pentru a reflecta.
  • Te face să te retragi pentru a-ţi economisi resursele.

Le transmiţi celor din jur că ai nevoie de ajutor, prin exprimarea tristeţii la nivel nonverbal. Gândeşte-te la instinctul pe care îl ai când vezi pe cineva necăjit. Probabil că ai vrea să faci ceva pentru a opri suferinţa. Aceeaşi tendinţă, de a fi alături de persoana tristă, o avem toţi.

După o pierdere, ai nevoie de alinare, pentru a te echilibra emoţional.  În unele cazuri, ai nevoie şi de ajutor practic, deoarece resursele de care dispui s-au împuţinat şi îţi este necesar suportul celorlalţi, pentru a-ţi reveni. Manifestând tristeţea în mod potrivit, cresc şansele să primeşti asistenţa celor din jur.

Focalizarea mentală asupra pierderii te face să stai singur o perioadă, pentru a-ţi pune gândurile în ordine. Ai nevoie să reflectezi asupra lucrurilor care contează, să îţi prioritizezi valorile, să reevaluezi modul în care îţi petreci timpul şi să formulezi un nou plan de acţiune.

Cu cât pierderea suferită este mai importantă, cu atât nevoia de a construi sens este mai mare. Analiza evenimentelor şi procesarea experienţelor ajută să dai noi semnificaţii pierderii, să o integrezi în naraţiunea personală şi să îţi conturezi o nouă direcţie.

Energia scăzută specifică tristeţii, te face să te retragi, şi astfel îţi conservi resursele. Nu are sens să investeşti într-o cauză pierdută. Orice efort în acea direcţie este o risipă a resurselor tale.

Înţelegi acest lucru, dar când suferi o pierdere, este greu să gândeşti logic. Încerci să te agăţi de ceea ce ai pierdut. Continui să urmăreşti un obiectiv pe care nu îl poţi atinge. Tristeţea îţi oferă o soluţie la această problemă. Te face să te dezangajezi de la activităţi neproductive, fără efort mental din partea ta.

 

Care este diferenţa între tristeţe şi depresie

Allan Horwitz şi Jerome Wakefield au identificat trei caracteristici ale tristeţii normale:

  • Este specifică contextului;
  • Este proporţională ca intensitate cu ceea ce a provocat pierderea;
  • Tinde să se termine când se termină situaţia de pierdere sau dispare treptat pe măsură ce individul se adaptează noilor circumstanţe şi îşi recapătă echilibrul psihologic şi social.

Un alt aspect important este că reacţiile cognitive ale tristeţii sunt destul de corecte şi nu sunt foarte distorsionate. „Mă simt trist în perioada asta, dar ştiu că va trece.” este distinct de „Nu voi fi niciodată fericit.”. La fel, „Am făcut o greşeală prostească, ce m-a costat interviul.”, este o interpretare foarte diferită de „Sunt un ratat.”.

Tabel care prezintă diferenţele între tristeţe şi depresie

Este posibil ca tristeţea să indice existenţa unui episod de depresie, dacă:

  • Durează de mult timp, este intensă şi/sau interferează cu funcţionarea în viaţa de zi cu zi.
  • Este însoţită de alte manifestări, cum ar fi: scăderea interesului sau a plăcerii, modificări ale somnului sau ale apetitului, energie scăzută, dificultăţi de concentrare, gânduri excesive de vinovăţie sau de lipsă de valoare, ideaţie suicidară.

Doar un psiholog sau un psihiatru poate evalua dacă tristeţea este normală sau dacă face parte din tabloul unui episod depresiv. În cazul în care suspectezi că starea ta de tristeţe ar putea indica o problemă mai gravă, ar fi bine să te programezi pentru o consultaţie.

 

Ce să faci când te simţi trist

Înţelege de ce te simţi trist. Care a fost şirul de evenimente care a dus la apariţia tristeţii?

Cel mai adesea, tristeţea apare ca răspuns la o situaţie de pierdere. Poate fi vorba de pierderea unei relaţii, pierderea statutului sau eşecul de a atinge obiective importante.

Tristeţea poate fi explicată şi de existenţa unor stresori cronici, cum ar fi dificultăţile economice sau conflictele interpersonale repetate.

Uneori, poate părea că tristeţea a venit de nicăieri. Chiar şi în acest caz, poţi identifica elementele care au contribuit. Probabil că nu este vorba despre un singur eveniment, ci de un cumul de factori, care, împreună, au dus la apariţia stării de tristeţe.

Observă senzaţiile fizice. Fii atent cum se manifestă tristeţea în corpul tău. Constată greutatea pleoapelor, senzaţia de apăsare din piept şi sentimentul de moleşeală.

Corectează gândurile distorsionate. Când te simţi trist, îţi vin în minte gânduri despre aspectele negative ale pierderii. Uneori, modul în care interpretezi evenimentul negativ este distorsionat, iar acest lucru îţi accentuează starea de tristeţe. Este o diferenţă între „Am făcut o greşeală când am rezolvat sarcina.” şi „Nu fac nimic bine.”. Sau „Această persoană a însemnat foarte mult pentru mine şi mi-aş dori să fie încă în viaţa mea.” versus „Nimeni nu va putea umple niciodată acest gol.”.

Angajează-te în activităţi. După ce ai stat puţin cu emoţia şi ai înţeles de ce a apărut, fă ceva pentru a te energiza. Ascultă muzică, găteşte, fă o plimbare, vizitează o galerie de artă, mergi la alergat etc.

Caută suport social. Fie că alegi să petreci timpul cu persoane apropiate, să interacţionezi cu oameni noi sau să mergi la grupuri de sprijin, interacţiunea umană îţi va prinde bine. Primeşti confort emoţional, descoperi modalităţi diferite de a privi lucrurile şi înveţi cum fac alte persoane faţă tristeţii.

Paşii de mai sus vor fi eficienţi în unele situaţii, dar nu există o reţetă care să meargă de fiecare dată. Experimentează pentru a afla ce funcţionează pentru tine, ce te ajută atunci când te simţi trist.

 

Vrei să afli mai multe despre cum poţi folosi metode validate ştiinţific pentru a-ţi gestiona tristeţea şi alte emoţii negative? Înscrie-te pentru a primi gratuit 7 strategii de reglare emoţională.

 

Ce să faci când altcineva se simte trist

Modul în care răspunzi când altcineva se simte trist este foarte important. În cel mai bun caz, starea lui emoţională rămâne neschimbată. Însă se poate întâmpla să spui ceva care să îi accentueze starea de tristeţe sau să contribui la apariţia altor emoţii negative.

Poate că ţi s-a întâmplat ca un prieten să îţi povestească ceva ce îl întristează şi să ai o reacţie emoţională negativă. Poate te-ai simţit copleşit de problema lui şi nu ai ştiut ce să îi spui ca să îl ajuţi. Poate că ţi s-a părut că nu are motiv să fie trist, iar răspunsul tău l-a înfuriat sau l-a rănit. Poate că te-ai identificat cu tristeţea lui şi ai început să îi povesteşti despre necazurile tale.

Chiar dacă intenţiile tale au fost bune, este puţin probabil ca răspunsul tău să fi ajutat.

Există câteva lucruri simple pe care le poţi face. Acestea nu garantează succesul, dar cresc şansele ca cealaltă persoană să răspundă pozitiv.

Arată-i că îţi pasă. Pentru asta, ascultă activ. Spune-i din când în când ce ai înţeles din ceea ce ţi-a povestit. Pune întrebări de clarificare, atunci când nu eşti sigur de ceva. Fă un efort să asculţi şi să îi redai mesajul care a ajuns la tine. Aşa va şti că îl asculţi cu adevărat şi că nu spui „Înţeleg.” sau „Bine.” în mod automat.

Comunică-i că emoţia lui este validă. Spune-i că ceea ce simte are sens. După ce ai ascultat atent, rezumă informaţia în aşa fel încât să îi arăţi că înţelegi că tristeţea lui este un răspuns normal, dată fiind situaţia.

Arată-i compasiune. Întreabă-l ce poţi face, pentru a-l ajuta. Spune-i că te poate contacta, în cazul în care are nevoie să vorbească cu cineva. Oferă-te să faceţi ceva împreună, dacă îşi doreşte asta. Spune-i că eşti dispus să îl asişti cu aspecte practice.

Fii pregătit ca tristeţea să devină mai intensă, odată ce încurajezi persoana să vorbească despre ce simte. Chiar dacă experienţa este neplăcută pentru tine, prezenţa ta o va ajuta să se liniştească.

Unele persoane preferă să se retragă, atunci când se simt triste. Este important să respecţi acest lucru. A avea informaţii despre cum se simte cineva nu îţi dă dreptul să îi vorbeşti despre emoţiile lui sau să îl presezi să se deschidă faţă de tine.

 

Ai întrebări despre tristeţe şi nu au fost adresate în articol? Scrie-le în secţiunea de comentarii şi îţi voi răspunde.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *