Ce îţi trece prin minte când auzi cuvântul „compasiune”? Este asociat cu putere? Sau mai degrabă cu slăbiciune?
Mulţi oameni asociază compasiunea cu slăbiciune. Probabil îşi imaginează că o persoană care demonstrează compasiune este binevoitoare, blândă, înţelegătoare şi că oferă sprijin printr-o prezenţă caldă şi cuvinte liniştitoare. Şi ar fi o imagine foarte potrivită. Compasiunea poate arăta aşa. Însă există şi o altă parte. O persoană compasională va acţiona cu fermitate şi cu determinare, atunci când este nevoie.
Cele două feţe ale compasiunii
Astfel, compasiunea are două feţe:
- O faţă blândă şi caldă, care presupune să fii atent la distres şi la suferinţă, să le tolerezi şi să încerci să le înţelegi. Aceasta se leagă de motivaţia de a te apropia de suferinţă.
- O faţă fermă şi autoritară, care implică să ai înţelepciunea şi abilităţile necesare pentru a ameliora distresul. Aceasta priveşte motivaţia de a acţiona pentru a reduce durerea.
Prin urmare, o persoană care are compasiune este sensibilă la suferinţa proprie şi a altor oameni, şi are angajamentul de a încerca să o amelioreze şi să o prevină.
Este nevoie de curaj să fii alături de o persoană care suferă, pentru că asta înseamnă să simţi şi tu o parte din durerea ei. Şi este nevoie de putere să faci ce este nevoie, astfel încât să o ajuţi.
Apoi, compasiunea presupune înţelepciunea de a te adapta în funcţie de context. Unele situaţii necesită mai multă blândeţe, iar altele, mai multă fermitate.
De exemplu, dacă un copil este trist pentru că a fost respins de alţi copii, are nevoie de cuvinte şi de gesturi liniştitoare. Dacă un prieten primeşte o veste proastă, are nevoie de cineva care să fie acolo, care să îl asculte şi care să încerce să înţeleagă experienţa lui. În ambele situaţii, e nevoie de sensibilitate la suferinţă şi de blândeţe.
În schimb, dacă un copil e pe cale să face ceva care îl va răni, cum ar fi să meargă să înoate în apă adâncă, va fi nevoie de o intervenţie rapidă şi de un gest categoric, pentru a-l scăpa de pericol. Dacă un prieten vrea să meargă să conducă, după ce a consumat alcool, are nevoie de cineva care să îl oprească să facă asta şi să îi cheme un taxi. În ambele cazuri, este nevoie de putere şi de fermitate.
Potenţialul pentru compasiune este universal
Poate că înţelegi cele două componente ale compasiunii, dar te gândeşti că nu ţi se aplică ţie. Sau că nu funcţionează în viaţa reală.
Motivaţia de a avea grijă de ceilalţi este înscrisă în genele noastre. Şi avem toate structurile neurobiologice necesare pentru a face acest lucru. În funcţie de mediul în care trăim, de experienţele pe care le avem, ajungem să accesăm şi să creştem acest mod de a relaţiona, sau se poate ca acesta să rămână latent, fără a fi dezvoltat.
Toţi avem potenţialul pentru compasiune. De a vedea că cineva simte emoţii negative şi de a ne da seama ce este nevoie să facem pentru a-l ajuta. Iar experimentele realizate de Warneken şi Tomasello despre comportamentele altruiste la copii, ilustrează foarte clar acest lucru.
Când copiii au ocazia de a ajuta un adult care se confruntă cu o problemă, fac acest lucru în mod spontan, fără a fi nevoie de o încurajare din exterior. Dacă vrei să vezi cum arată o astfel de scenă, poţi urmări câteva secvenţe video ale experimentelor despre altruism.
Cum te poate ajuta compasiunea
O analiză a mai multor studii clinice controlate arată că intervenţiile care au ca obiectiv cultivarea compasiunii şi a autocompasiunii duc la ameliorarea anxietăţii, depresiei, stresului şi la creşterea stării de bine.
În plus o altă meta-analiză a arătat că autocompasiunea te poate ajuta să ieşi mai uşor din cercurile de gândire negativă şi să reduci autocritica.
Astfel, cultivarea autocompasiunii este utilă atât pentru persoanele care caută optimizare personală, cât şi pentru persoanele cu probleme clinice.
Care este definiţia ta asupra compasiunii şi ce experienţe ai avut cu aceasta? Mă voi bucura să îţi citesc răspunsul la secţiunea de comentarii.
Mi-a facut placere sa citesc articolul si cred ca a ajuns la mine intr-un moment cand aveam nevoie de el.
Nu stiam pana acum de cele doua parti ale compasiunii, insa acum ca le-am aflat, imi dau seama ca la un moment dat le-am pun in practica. Nu a iesit totul bine de fiecare data, iar mai jos o sa incerc sa scriu cateva dintre blocajele aparute:
1 Instinctul de a judeca:
Din experiența, singurele momente in care am reusit sa ofer compasiune (mie sau altei persoane), a aparut exact atunci cand am renuntat sa judec.
2 Dorința receptorului de a inchide conversatia:
Un alt obstacol pe care l-am intampinat atunci cand am incercat sa fiu aproape de o persoana aflata in suferinta, a fost refuzul primit transpus printr-un direct „lasa-ma in pace”. Acest tip de reacție ma blocheaza si apare frustrarea ca nu sunt suficient de bun sa ofer compasiune.
3 Egoism:
Au fost momente in care ma simteam bine si persoane apropiate intrasera intr-o stare proasta, iar eu in loc sa ajut nu am facut nimic din cauza gandului care suna cam asa „chiar acum a trebuit sa incepi cu problema asta ?!”
4 Autocompasiunea vs vocea critica:
Din moment ce ma urasc de cele mai multe ori, e aproare imposibil sa pot sa fiu bland cu mine. Insa repetandu-mi asta tot timpul, nu cred ca o sa fie ceva in avantajul meu.
5 Lipsa rabdarii:
De multe ori cand am incercat sa fiu alaturi de cineva aflat intr-o stare mai putin buna, o schimbare in bine nu a aparut imediat. Vazand ca nu observ un rezultat, a aparut frustrarea la pachet cu dezamagirea si iesirea mea din scena.
Am descoperit ca daca vreau sa ofer cuiva sprijin e foarte important sa am rabdare, sa ascult, sa fiu prezent si creativ in gadirea unor solutii sau idei in tema cu problema partenerului. Iar acum, odata cu citirea articolului o sa vreau sa fiu mai atent la balanta dintre fata autoritara si cea blanda a compasiunii aplicate pe context.
Multumesc
Cred că e important că ţi-ai oferit timp să reflectezi la cum se manifestă compasiunea în viaţa ta. Şi e minunat că ai reuşit să faci o analiză atât de detaliată. Sper ca această înţelegere să te ajute să oferi mai multe compasiune, atât ţie, cât şi celor din jur.
Buna Florentina,am primit acest mesaj in urma cu ceva vreme si nu am reusit sa il citesc,a fost pastrat am constatat pentru ziua de astazi in care am avut nevoie de putina compasiune atat pentru mine cat si pentru o persoana cu care am avut o discutie contradictorie.Cand am ajuns acasa am cautat o modalitate de a obtine claritate si totodata ,,o metoda de linistire,, deoarece gandurile imi tot fugeau sa inteleg daca am gresit cu ceva avand o atitudine curajoasa spunand ceea ce gandesc cu sinceritate, chiar daca persoana respectiva a preluat mesajul meu ca si o ofensa.Consider ca m-a ajutat foarte mult acest mesaj,chiar mi-a reamintit oarecum sa nu renunt la autenticitatea mea si sa am compasiune fata de mine in primul rand ,dar si fata de persoanele cu care interactionez si avem puncte de vedere diferite.Multumesc frumos pentru aceste mesaje, nu stiu cum sa explic acest fenomen dar le primesc , atunci cand am nevoie de ele si ma ajuta sa imi schimb viziunea asupra modului meu de gandire si sa am o alta constientizare asupra starilor la nivel emotional .
Bună, Lidia! Mă bucur că articolul că a ajuns la tine în momentul în care aveai nevoie de ceva care să îţi aducă claritate. Mi-a plăcut că ai scris că ai reuşit să te priveşti pe tine cu mai multă compasiune. Acesta este un pas important, pentru a putea avea compasiune şi faţă de alţii.