Unul dintre cele mai neglijate fluxuri ale compasiunii este cel pe care îl direcţionăm către noi. Se întâmplă adesea să fim mai duri cu noi decât suntem cu alte persoane. Şi asta în momentele în care avem cea mai mare nevoie de susţinere: când ne confruntăm cu un eşec, când avem o dispoziţie proastă, când suntem obosiţi.
Îţi propun un exerciţiu prin care să încerci să vorbeşti cu tine din cea mai bună parte a ta. Partea care este binevoitoare, se simte stăpână pe situaţie şi ştie ce este de făcut. Partea blândă, puternică şi înţeleaptă.
Încearcă să te conectezi cu această parte compasională. Păstreaz-o în prim plan cât timp compui o scrisoare de compasiune pentru tine. Poţi scrie liber lucrurile pe care ai vrea să le auzi într-un moment dificil sau poţi folosi următoarele repere.
Compune o scrisoare de autocompasiune
Identifică o problemă cu care te-ai confruntat recent şi recunoaşte că aceasta a fost o situaţie dificilă pentru tine. Ia în considerare faptul că ai încercat să te adaptezi cât de bine ai putut, că ai făcut unele lucruri pentru a îmbunătăţi situaţia.
Demonstrează empatie şi înţelegere faţă de impasul în care te afli şi faţă de modul în care te simţi. Aceasta poate să însemne să îţi spui că dificultăţile pe care le ai sunt de înţeles şi că nu sunt vina ta. Şi să recunoşti că unele neajunsuri au legătură cu modul în care funcţionează mintea ta, care devine prinsă uneori în bucle de gândire negativă.
Concentrează-te pe cum ai putea să îţi oferi compasiune, astfel încât să te ajuţi. Acest lucru ar putea să însemne să îţi oferi sugestii despre cum să priveşti problema. De exemplu, să te gândeşti la situaţie dintr-o altă perspectivă, să îţi spui că nu eşti singurul cu astfel de dificultăţi. Apoi, îţi poţi oferi soluţii practice, cum ar fi să vorbeşti despre ce se întâmplă cu alte persoane.
Încheie scrisoarea notând ce te-ar putea ajuta în următoarele zile cu această problemă – cum ar putea partea ta compasională să îţi ofere suport cu această dificultate.
În cazul în care ai nevoie de inspirație, poți folosi acest model:
Dragă Ioana,
Știu cât de important a fost pentru tine interviul pentru acel loc de muncă. Te-ai pregătit intens și sperai să primești un răspuns pozitiv. Iar refuzul a fost foarte dureros. Te-ai gândit că ai eșuat, că nu ești o profesionistă bună și că nu vei găsi niciodată un job potrivit pentru tine. Îmi pare rău că ai trecut prin aceste experiențe.
Simți multe emoții acum, care pot fi copleșitoare. E prezent un sentiment de rușine, când te gândești că ai eșuat și când te întrebi cum vor reacționa ceilalți, când le vei spune care este rezultatul interviului. Simți și descurajare, când privești înspre viitor și îți imaginezi că vei fi mult timp fără un loc de muncă. Apare și anxietatea, când devii mai conștientă de presiunile financiare din această perioadă. E dificil să simți toate aceste lucruri și să stai singură cu ele. Reacțiile acestea sunt de înțeles, în situația în care te găsești și nu sunt vina ta. Multe persoane au reacții similare, când au un răspuns negativ la un interviu. Să ai emoții intense, în momentul în care ai parte de un eveniment dificil, face parte din a fi om.
Amintește-ți că toate emoțiile trec. Sunt ca valurile mării, care se apropie de țărm, iar apoi se retrag. Și aceste emoții dureroase vor trece. Ce poți face, ca situația să fie mai tolerabilă, este să păstrezi imaginea cu valurile mării și să îți imaginezi fiecare respirație ca un val. Apoi, când te simți mai liniștită, încearcă să cultivi o altă perspectivă asupra situației. De exemplu, mi se pare admirabil cât de temeinic te-ai pregătit pentru interviu și cât de atentă ai fost la întrebările care ți s-au pus. Chiar te-ai străduit să faci o treabă cât mai bună. În plus, ai fost apreciată de colegi și de manager la fostul loc de muncă, iar asta arată că ești o profesionistă competentă. E de înțeles să te îngrijoreze reacția celorlalte persoane, când le vei spune despre refuz. În același timp, persoanele apropiate au fost în general înțelegătoare când ai trecut prin situații dificile și cred că vei primi sprijin și acum. Ai putea să vorbești cu Anca; întotdeauna știe ce să îți spună când ai un moment greu și ar putea să fie util să discuți întâi cu ea.
Probabil că vei avea nevoie de o perioadă ca să integrezi acest eveniment dificil. Cred că va fi important să vorbești, treptat, cu persoanele apropiate și să primești suportul lor. Iar în momentele în care vei fi singură și mintea ta va fi prinsă de bucle de gândire negativă, amintește-ți că sunt aici pentru tine și pot oricând să îți ofer cuvinte blânde și idei despre ce poți încerca, pentru a gestiona aceste stări. Am încredere că vei depăși acest moment, fiindcă știu cât ești de puternică.
Reciteşte scrisoarea
După ce ai compus scrisoarea, citeşte-o lent, folosind un ton blând şi binevoitor. Păstreaz-o la îndemână pentru a o reciti când ai nevoie.
În cazul în care observi că este greu să găseşti cuvinte de alinare pentru tine sau observi că apar gânduri critice în scrisoare, este în regulă. E nevoie de exerciţiu pentru a dezvolta autocompasiune. Identifică pasajele critice şi încearcă să le înlocuieşti cu alte idei – întreabă-te ce i-ai spune în acea situaţie unei persoane dragi sau unui copil la care ţii. Reciteşte scrisoarea şi observă cum te simţi.
Practicând regulat compasiune faţă de propria persoană, va fi mai uşor să îndrepţi aceeaşi înţelegere şi blândeţe şi spre ceilalţi. Şi pe măsură ce vei cultiva sentimente de acceptare şi de bunăvoinţă faţă de tine, îţi va veni mai uşor să primeşti sprijin de la cei din jur.
Referințe
Irons, C. (2019, Iunie 6-9, Octombrie 4-6). Compassion focused therapy. Cluj-Napoca, România.
Multumesc pentru acest articol. Mi-a fost de folos si am pus in practica exercițiul.
Chiar dupa ce am scris scrisoarea am simtit un sentiment de bucure pentru ca am facut asta din proprie initiativa 🙂
Mă bucur că ai decis să faci asta pentru tine şi că ai găsit şi un beneficiu. 🙂